Saptamana Bloggerului Biciclist

Totul a început acum o săptămîna, cînd mama mea, care are un blog, a anunţat toata familia despre aceasta săptămîna, în care trebuie sa mergem pe bicicleta în diferite locuri. Mi s-a părut o iniţiativă buna , dar mă gîndeam ,,Oare cum vom putea participa, dacă mama nu are o bicicleta?!".. Ei bine, mama mi-a luat-o înainte si si-a luat o bicicleta buna, care îmi place foarte mult (mai mult ca a mea :) ).
Asa ne-am început activitatea, una foarte armonioasă, care te duce la o stare de libertate, chiar dacă pentru mama i-a fost mai greu la început. Am început cu o încălzire destul de obositoare, pedaland (doare eu) spre un magazin de fizica, pentru a căuta nişte materiale pentru şcoală. Din păcate, magazinul era închis, asa ca trebuia sa merg înapoi acasă pe drumul pe care l-am parcurs cînd am venit, dar un gînd ce mi-a şoptit: ,,De ce nu mergi pe un alt drum, va fi amuzant!". Asa ca am mers pe unde m-a dus soarta si întru-un final am ajuns acasă, obosită, dar cu o stare de bine în suflet.
După o lungă pauza de odihnă, am ieşit cu familia sa biciclim în Copou. A fost foarte frumos, mai ales ca mi-am petrecut o ora cu familia printr-un mod mai.. sportiv :).
În următoarea zi, eu si mama ne-am documentat despre aplicaţia I'Velo, care este foarte practica si uşor de folosit. Deoarece eu aveam un telefon cu un sistem de operare în care nu puteam găsi aceasta aplicaţie, mama mi-a dat un telefon de-al ei, care chiar dacă e puţin spart, este foarte bun. Asa ca, seara, am fost cu familia la Ciric, unde m-am simţit foarte bine.
În cea de-a treia zi, am avut o surpriza: am experimentat un nou tip de pista pentru biciclişti, de data aceasta într-o.. pădure. Deoarece deja era după-amiază, pista părea foarte înfricoşătoare, dar si palpitanta, asa ca m-am aventurat. La un moment dat, auzeam diferite sunete, mă opream, mă uitam în jur, nimic. Mi-am continuat drumul. Din urma m-a ajuns mama, asa ca mă simţeam mai în siguranţă :) Din păcate, mama s-a oprit deodată. Telefonul i-a sunat, era Dragoş, care era foarte speriat pentru ca Tudor a căzut. Starea de libertate s-a dus.. Am încercat sa fiu de ajutor, sa pot face ceva, cum fac de fiecare data. Toata familia era speriată, asa ca ne-am întors înapoi la maşină, cu aceeaşi stare (parcă ne urmarea cineva din tufişuri) si am plecat spre casa...
În ziua a patra, împreună cu mama, am încercat ceva nou: mersul pe bicicleta la şcoală si servici. Deoarece concursul la care am participat consta în faptul ca oamenii ar trebui si sunt încurajaţi se meargă la servici, ne-am gîndit ,,De ce sa nu încercăm si noi aceasta experienţă?". Va spun, a fost foarte interesant sa merg cu bicicleta la şcoală :)) Am ajuns mai devreme decît pe jos sau cu maşina, a fost foarte frumos.
În restul zilelor care au mai rămas, eu si fratele meu, Tudor am mers la bunici, unde alături de prietena mea, Luiza, am reuşit sa mai ,, biciclim" :)
Mă bucur ca am participat la aceasta săptămînă , mă simt foarte liberă, puţin obosită, si cu multe experienţe (plăcute sau mai puţin plăcute) alături de familia mea.
A, încă ceva: Mergeţi cu bicicleta în orice loc, în orice moment, pentru ca va spun, cînd veţi ajunge acasă, va vor durea picioarele, dar mintea va fi foarte liniştita si bucuroasă :)

Pentru mai multe detalii despre concurs si despre experienţele familiei mele ne mai puteţi găsi:
http://anamariaghiban.blogspot.ro/
https://www.facebook.com/fabidate?fref=ts
http://www.bike2work.ro/