După o ploaie de vară

O ploaie deasă, cu stropi ca niște boabe de struguri, a venit cu putere din cerul plumburiu, pentru o scurtă perioadă. Era o ploaie de vară...
Ca un duș rece, stropii greoi m-au udat. Natura terestră primea în brațe cu bucurie acea binecuvântare miraculoasă. Totul era umed, dar acea senzație de trezire era uimitoare. Mă simțeam hidratată și energică. Dar nu eram singura.
Copacii întinereau ca prin magie. Frunzele lor erau jilave, schimbându-și culoarea într-un verde-smarald datorită leacului ploii. Picăturile rămase se prelingeau incet pe curbura frunzelor și cădeau armonios, creând un sunet plăcut, dar sacadat. Genele aurii ale soarelui își făceau loc printre norii îngâmfați, făcând ca pădurea să strălucească. Un vânticel își făcea și el un loc în tabloul naturii.
Totul era liniștit, cufundat într-o mare tăcere. Câte un ciripit de o pasăre udă de tot se mai făcea auzit. Natura știa să aprecieze în liniște de ploaia care a ajutat-o să-și mențină frumusețea veșnică, iar eu, fiind fericită în acel colț de rai, i-am șoptit încet un sincer ,,Mulțumesc!".