Dintr-o dată, acea lumină s-a mărit. Era magică... Copacii goi erau împodobiți cu straie sclipitoare, pete de culori înfrumusețau covorul de smarald, iar pânza azurie a cerului era cercelată cu norii de nea. Un foișor desprins din realitate completa splendoarea naturii. Eram fascinată de cele văzute... Parcă era o lume pararelă.
Cu pași mărunți mi-am continuat drumul pe aleea care era bătută în rubin și safir... Totul era mirific: animale nemaivăzute, castele de cleștar și de aur și tot ce era neîntâlnit pe Pământ. Deodată, în fața mea, un liliac bătrân cu flori de ametist și de perle a apărut. În copac era o poartă cu fluturi albaștrii, care avea un lacăt. Cheia trebuia să aibă o formă de inimă. Nu am mai stat pe gânduri, ci m-am apucat să o caut. În timp ce o căutam, am zărit un bilet. Pe el scria:
,,Dragă copile, te afli în lumea viselor. E o lume frumoasă, nu-i așa? Dar nu poți rămâne la nesfârșit, deoarece trebuie să-ți trăiești viața pe lumea reală. Pe fluturele cel mai mare de pe poartă găsești inelul care va deschide ușa și care te va aduce în lumea de unde ai venit. Dacă îl vei păstra si iți vei dori să revii pe acest tărâm pararel, vei putea reveni oricând vei dori. Iți urez drum bun!
Cu drag, un spiriduș"
Eram tristă. Nu voiam sa plec de acolo, era nemaipomenit. Dar, după cum spunea spiridușul misterios, trebuia să îmi trăiesc viața pe lumea reală, așa că am luat inelul și am deschis poarta. Aceeași lumină orbitoare năvăli peste mine, dar am intrat în ea. Deoadată, mă trezesc în același loc de unde am plecat. Totul redevenise monoton și trist, dar totuși eram fericită
Eram fericită, pentru că acea lume paralelă încă exista în inelul care era încă pe inelarul meu de pe mâna dreaptă
Foarte frumos scris! Să ții seama permanent de sfatul spiridușului: ,,-Dragă copile, te afli în lumea viselor. E o lume frumoasă, nu-i așa? Dar nu poți rămâne la nesfârșit, deoarece trebuie să-ți trăiești viața pe lumea reală" În lumea viselor să fii doar când scrii, adaug eu un spiriduș-bunic.
RăspundețiȘtergere